Noua Zeelanda  – Scurta istorie / New Zealand short history

Istoria Noii Zeelande incepe cu cel putin 700 de ani in urma, cand a fost descoperita si ocupata de polinezieni, care au dezvoltat populatia si cultura Māori. Cea mai noua si credibila dovada, arata ca ocuparea initiala a Noii Zeelande a avut loc in jurul anului 1280.

Primul european care a a descoperit Noua Zeelanda a fost exploratorul olandez Abel Janszoon Tasman, pe data de 13 decembrie 1642, sosind cu vasele Heemskerck si Zeehaen. Tasman a numit noile tinuturi Staten Landt, dupa numele parlamentului olandez, acest nume aparand pe primele harti ale tarii. Cartografii olandezi au schimbat numele in Nova Zeelandia (in latina). Numele tarii a devenit New Zealand (Noua Zeelanda) cand capitanul James Cook a vizitat insula cu peste 100 de ani mai tarziu de la vizita lui Tasman, in 1769 - 1770.

De la sfarsitul secolului al XVIII-lea, tara a fost vizitata frecvent de exploratori, marinari, misionari, comercianti si aventurieri britanici, francezi si americani. Cu mici exceptii, majoritatea contactelor dintre Māori si europeni, au decurs fara incidente, europenii facand schimburi comerciale care includeau arme si unelte metalice, pentru hrana, apa, lemn si sex.

Incepand cu anii 1800, in Noua Zeelanda  au inceput sa apara si se stabileasca misionari. Acestia au incercat sa-i converteasca pe Māori la crestinism si sa controleze vizitatorii europeni care nu respectau legile. Ca raspuns la plangerile despre marinarii si aventurierii care nu respectau legile in Noua Zeelanda, guvernul britanic l-a numit pe James Busby ca Rezident Oficial in 1832. In 1834, acesta a incurajat sefii Māori sa proclame suveranitatea prin semnarea unei declaratii de independenta in 1835, aceste actiuni ajungand sa fie cunoscute si de regele William al IV-lea. Busby nu a primit nici autoritate legala nici suport militar si astfel nu a reusit sa controleze populatia europeana.

Multi europeni au cumparat terenuri de la Māori, dar avand conceptii diferite despre folosirea acestor terenuri, s-a ajuns la conflicte. In 1839, compania New Zealand Company care a fost infiintata la Londra in vederea promovarii colonizarii sistematice a Noi Zeelande, a cumparat mari suprafete de teren si a stabilit colonii. Aceste actiuni au alarmat misionarii, care au cerut sprijin britanic pentru a tine sub control imigrantii europeni.

In anul 1840, pe 6 februarie, s-a semnat Tratatul de la Waitangi (Treaty of Waitangi), intre Marea Britanie si aproximativ 40 de sefi Māori, prin care Noua Zeelanda era atasata Imperiului Britanic, iar bastinasii Māori au primit suveranitate asupra pamanturilor lor si a altor posesii si drepturi egale cu cetatenii britanici. Mai multe copii ale tratatului au fost purtate prin toata tara pentru a fi semnate si de alti sefi Māori. Un numar semnificativ au refuzat sa semneze, sau nu au fost invitati sa semneze, dar pana la urma un total de peste 500 de sefi Māori  au semnat. Se spune ca varianta britanica a tratatului ofera Coroanei Britanice suveranitatea asupra Noii Zeelande, dar varianta Māori a tratatului sustine ca Marea Britanie primeste kawanatanga, adica o putere redusa. Disputa asupra adevarului in ceea ce priveste tratatul si intentia fiecarei parti, ramane o problema nerezolvata inca.

Fiind administrata pana in 1840 cand tratatul a fost semnat ca o parte a coloniei australiene New South Wales, Noua Zeelanda a devenit o colonie de sine statatoare pe data de 3 mai 1841. A fost divizata in doua provincii care au fost reorganizate in 1846 si in 1853, cand acestea si-au castigat propriile legislatii, apoi abolite in 1876. Tara si-a castigat de asemeni dreptul de a avea propriul guvern, prin actul New Zealand Constitution Act 1852, care stabilea un guvern colonial central.

Pana la sfarsitul secolului XIX-lea, au sosit pe insula multi europeni si asiatici. Deja majoritara in 1859, populatia alba sau Pākehā (denumire generica a neo-zeelandezilor albi care nu proveneau din Māori), a crescut rapid, ajungand la un milion in 1911. Impunerea unui sistem legal si economic european, a condus la situatia in care cea mai mare parte a terenurilor sa treaca de la Māori la Pākehā. Cateva triburi au ramas aproape fara pamant, iar altora le era frica sa nu-si piarda terenurile. Competitia pentru pamant, a fost cauza primara a razboaielor din Noua Zeelanda (New Zealand Land Wars) intre anii 1845 and 1872, in care regiunile Taranaki si Waikato au fost invadate de trupele coloniale si s-au luat multe pamanturi de la Māori.

In timp ce Insula de Nord (North Island) era convulsionata de razboi, insula de Sud (South Island), cu o populatie Māori redusa, a fost in general lipsita de conflicte. In 1861 s-a descoperit aur in Central Otago, declansandu-se o goana dupa aur. Orasul Dunedin a devenit cel mai prosper oras din tara.

In 1870 si anii 1880, mai multe mii de chinezi au migrat in Noua Zeelanda pentru a lucre la minele de aur din South Island. Desi primii imigranti chinezi au fost invitati de guvernul provincial din Otago (reegiune in South Island), acestia au devenit rapid tinta ostilitatilor din partea imigrantilor albi si legi specific au fost adoptate pentru a-i descuraja sa vina in Noua Zeelanda.

In decada urmatoare anului 1890, au intervenit schimbari majore. Economia, bazata pe lana si schimburi locale a trecut pe exportul de carne congelata si produse lactate in Marea Britanie, aceasta schimbare fiind posibila datorita inventarii navelor frigorifice, care au permis transportul hranei la mari distante. Vasele frigorifice au ramas baza economiei neo-zeelandeze pana in anii 1970.

Parlamentul Noii Zeelande a adoptat in anii 1890 un numar de initiative cum ar fi dreptul femeilor la vot si pensii pentru batrani. Cultura Māori a cunoscut o renastere, iar din anii 1950 Māori au inceput sa mute la orase in numar mare, militand pentru a recunoastere mai accentuata a Tratatului de la Waitangi (Treaty of Waitangi).

Noua Zeelanda a votat impotriva aderarii Confederatiei Australiei (Commonwealth of Australia) in 1901, in schimb trecand de la statutul de colonie, la cel de dominion separat in 1907, cu statut egal cu cel al Australiei si Canadei.

Tara a ramas un membru entuziast al Imperiului Britanic, si multi neo-zeelandezi au luptat in Primul Razboi Mondial. Fortele Noii Zeelande au luat Samoa de Vest de la Germania, in stagiile incipiente ale razboiului, si au administrat-o pana la independenta tarii din 1962.

Ca cele mai multe tari din lume, Noua Zeelanda a fost lovita puternic de Marea Criza a anilor ’30 (Great Depression), care a afectat tara prin prisma exporturilor. Tara a fost cel mai afectata in anii 1930-1932, cand media castigurilor fermierilor a cazut sub zero si rata somajului a ajuns la varf. In acea perioada, nu existau beneficii pentru someri, acestora oferindu-li-se niste munci temporare si neproductive cum ar fi munca la drumuri, partial datorita faptului ca dimensiunea problemei a fost intalnita pana atunci. In 1935 conditiile s-au imbunatatit oarecum si noul guvern a introdus beneficii complexe, care includeau asistenta medicala si educatie gratuite si asistenta pentru batrani, infirmi si someri.

Cand Al Doilea Razboi Mondial a izbucnit, Noua Zeelanda a contribuit cu trupe in numar de aproximativ 120.000. Acestia au luptat in mare parte in Europa, bazandu-se pe Marea Britanie si Statele Unite sa protejeze Noua Zeelanda impotriva fortelor japoneze, care oricum nu au atacat tara. Cooperarea cu Statele Unite a condus ulterior la o politic ace a rezultat in crearea Tratatului ANZUS, intre Noua Zeelanda, Statele Unite si Australia, in 1951.

Multi Māori au luptat in al Doilea Razboi Mondial si multi altii s-au mutat din locuintele lor rurale catre orase, pentru a primi slujbele ramase vacante de la Pākehā care erau pe front. Migrarea acestora catre orase s-a datorat si cresterii natalitatii acestora la inceputul secolului XX si dificultatile legate de oferta de locuri de munca in fermele Māori.  Cultura Māori a cunoscut o renastere, multumita si politicianului Apirana Ngata. In perioada razboiului, a inceput o migrare in masa a populatiei Māori si in anii ’80, 80% din populatia acestora locuia in orase, in comparatie cu 20% inainte de razboi. Aceasta migrare a condus la plati mai bune, standarde de viata si educatie mai bune pentru majoritatea Māori, dar de asemeni a expus problemele de rasism si discriminare.

Din anii 1890, economia Noii Zeelande a fost bazata aproape exclusiv pe carne congelata si produse lactate catre Marea Britanie, iar in 1961 volumul acestor exporturi era de aproximativ 51% , plus inca 15% catre alte tari europene. Aderarea Marii britanii la Comunitatea Economica Europeana (CEE)  in 1973, a inrautatit ireparabil exporturile Noii Zeelande, fortand-o nu doar sa gaseasca noi piete, dar si sa-si re-examineze identitatea nationala si locul sau in lume.

Robert Muldoon, care a fost Prim-Ministru in perioada 1975-1984 si guvernul sau, au raspuns crizei din anii ’70 incercand sa “conserve” tara asa cum a fost in anii ’50, dar stilul sau conservator si antagonic a dus la crearea unei atmospere de conflict in Noua Zeelanda, culminand cu miscarea “1981 Springbok Tour”.

In 1984, Al Patrulea Guvern Laburist  (Fourth Labour government) a fost ales. Noul guvern a ales o politica de restructurare, incluzand reducerea cheltuielilor guvernamentale, reducerea majoritatii taxelor si introducerea taxelor pentru servicii, sau GST (Good and Services Tax), precum si inlaturarea subventiilor in industrie. Desi multe din aceste schimbari au imbunatatit economia, deasemeni au dus la cresterea somajului, care a devenit mai ridicat decat la caderea mondiala a bursei in 1987. Acest guvern a revolutionat de asemeni si politica externa, transformand Noua Zeelanda intr-o tara denuclearizata si efectiv parasind alianta ANZUS. Politica de emigrare s-a liberalizat, permitand afluxul de imigranti din Asia.

Nemultumiti cu rezultatele lente ale acestor reforme, electoratul a votat Guvernul National (National government) in 1990, condus de Jim Bolger. Noul guvern, a continuat reformele guvernului precedent laburist. Din nou nemultumiti, neo-zeelandezii au votat pentru schimbarea sistemului electoral.

In 1999, a fost ales Al Cincilea Guvern Laburist (Fifth Labour government) condus de Helen Clark. Acesta a mentinut majoritatea reformelor guvernelor precedente, restrictionand interventia guvernului in economie, punand mai mult accent pe politica sociala. Legea muncii a fost modificata pentru a oferi mai multa protectie angajatilor, si imprumuturile pentru studenti au fost modificate pentru a fi fara dobanda pentru rezidentii din Noua Zeelanda. Guvernul laburist al lui Helen Clark a ramas la putere pentru noua ani, inainte de a fi inlocuit in 2008 de catre Al Cincilea Guvern National (Fifth National Government) condus de John Key.

Noua Zeelanda mentine legaturi puternice cu Marea Britanie, avand multi neo-zeelandezi tineri care calatoresc in Marea Britanie pentru “OE” (overseas experience), adica o experienta internationala, care a devenit traditionala in Australia si Noua Zeelanda si datorita vizelor de munca favorabile cu Marea Britanie. Cu toate ca imigrarea in Noua Zeelanda a fost liberalizata in 1980, britanicii inca reprezinta cel mai mare grup de imigranti, in parte datorita privilegiilor acordate celor care vorbesc fluent limba engleza.

Politica externa a fost independent de la mijlocul anilor ’80. Noua Zeelanda a contribuit cu trupe in Razboiul diin Afganistan, dar nu si la cel din Irak, unde au trimis totusi unitati medicale si ingineri.

Pentru o tara dezvoltata, Noua Zeelanda inca este dependent de agricultura. La exporturile traditionale de carne, lana si lactate, s-au adaugat intre timp fructele, vinul, cheresteaua si alte produse. Turismul reprezinta de asemeni o latura semnificativa a economiei Noii Zeelande.

-----------------

NOTA Copyright: informatiile de pe aceasta pagina sunt proprietatea Romanian-Portal.com si nu pot fi copiate fara acordul in scris a Romanian-Portal.com. Se admite copierea de informatii doar cu precizarea sursei, prin postarea unui link catre Romanian-Portal.com

Pentru informatii ce pot fi adaugate pe aceasta pagina, sau pentru informatii care trebuie corectate, va rugam trimiteti email folosind formularul de contact