Germania – Scurta istorie

Comunitatea si limba germana sunt mentionate de autorii romani inca de pe vremea lui Iulius Cezar, care se referea la tinuturile si triburile necucerite din estul Rinului ca Germania, facand distinctie intre acestia si Gali (Franta), pe care-i cucerise. Un stat german a aparut insa abia in anul 1871, odata cu formarea Sfantului Imperiu Roman, sub conducerea lui Otto von Bismark, prin unificarea Germaniei.

In Evul Mediu, teritoriile Germaniei moderne au apartinut Sfantului Imperiu Roman, o parte restaurata a vechiului Imperiu Roman. Acest stat feudal a devenit o uniune a unor conducatori relativ independent, care si-au dezvoltat propriile teritorii, modernizarea avand loc la nivelul acestor teritorii cum ar fi Austria, Prusia si Bavaria, nu la nivelul imperiului.

Dupa caderea Imperiului Roman  de Vest, Francii au creat un imperiu sub regii Merovingieni, subjugand celelalte triburi germanice. O perioada de ascensiune a francilor incepe sub domnia lui Pippin cel Scurt, culminand cu cea a fiului sau Carol cel Mare, dupa care urmeaza o impartire care duce mai tarziu la formarea statelor Franta si Germania. Carol cel Mare a lansat o campanie militara de zeci de ani impotriva rivalilor Saxoni si Avari. Saxonii, in urma razboaielor saxone (772-804), apoi Avarii, au fost pana la urma invinsi si convertiti cu forta, teritoriile lor fiind anexate Imperiului Carolingian. Din 771 pana la moartea sa in 814, Carol cel Mare a extins Imperiul Carolingian pana in nordul Italiei si teritoriile de vest ale germanilor, incluzand saxonii si bavarezii. In anul 800, autoritatea lui Carol cel Mare a fost confirmata prin incoronarea sa ca imparat la Roma.

In anul 936, Otto cel Mare care a fost incoronat la Aaachen, a intarit autoritatea regala , aratandu-si ambitiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a carui succesiune incetase in anul 911, si de a nu se lasa dominat de clericii bisericii germane. Otto cel mare s-a casatorit cu regina vaduva Adelheid, castigand astfel coroana Lombardiei. Pericolele din afara au fost rezolvate prin infrangerea decisiva a maghiarilor din Ungaria in apropiere de Augsburg, in Batalia de la Lechfeld in 955. Slavii dintre Elba si Oder au fost deasemeni subjugate. Otto a marsaluit la Roma, inlaturandu-l pe Ioan al XII-lea din tronul papal, si apoi pentru multi ani a controlat alegerea papei. Otto a fost incoronat ca imparat la Roma, devenind succesorul lui Carol cel Mare.

Otto cel Mare a murit in anul 973.

Perioada de timp intre anii 1096 si 1291 a fost cunoscuta ca o perioada a cruciadelor. S-au infiinta ordine cavaleresti, incluzand Templierii, Cavaerii Sf. Ioan si Ordinul Teutonilor.

In jurul anilor 1300, Germania si aproape intreaga Europa au fost ravasite de plaga numita Moartea Neagra, datorita careia se spune ca o treime pana la jumatate din populatia Europei a murit.

Dupa dezastrele din secolul al XIV-lea, societatea moderna europeana a inceput treptat sa treaca prin schimbari economice, religioase si politice. S-a produs o trecere de la feudalism la o forma de proto-capitalism.

Din 1438, Habsburgii care controlau cea mai mare parte a sud-estului Sfantului Imperiu Roman, au mentinut o stransa legatura a pozitiei Imparatului Sfantului Imperiu Roman, prevenind parti ale tarii de la unire si formarea unei natiuni, cum s-a intamplat in cazurile Frantei si Angliei.

In perioada 1618-1648, Razboiul de 30 de Ani a ravasit Sfantul Imperiu Roman. Cauzele acestui razboi au fost conflictele dintre catolici si protestanti. Razboiul s-a incheiat in 1648 prin Pacea de la Westphalia, Sfantul Imperiu Roman pierzand teritorii in favoarea Frantei, Suediei si Olandei.

Din 1640, Prusia a inceput sa creasca sub conducerea lui Frederick William, Pacea de la Westphalia intarind-o si mai mult.

In 1701, Frederick de Brandenburg a fost incoronat ca rege al Prusiei, acesta stabilind un stat foarte centralizat in perioada 1713-1740.

Cucerirea Alsaciei si Lorenei de catre Ludovic al XIV-lea al Frantei (1678-1681), apoi infrangrea turcilor in 1683 langa Viena de catre armata poloneza condusa de Sobieski, urmate de recucerirea Ungariei de catre Austria, a condus la transformarea Austriei, sub conducerea Habsburgilor, intr-o mare putere.

O serie de evenimente care au urmat, printre careRazboiul Austriac de Succesiune (1740-1748), revolutia Franceza (1789), declaratia de razboi a Prusiei si Austriei impotriva Frantei (1797), Razboiul celei de a treia Coalitii inceput in 1805, etc., au dus la mari schimbari in Europa. Sfantul Imperiu Roman a fost dizolvat formal pe data de 6 august 1806, and ultimul imparat al acestuia, Francis al II-lea a renuntat la tron.

In 1806 a luat fiinta Confederatia Rinului, sub protectia lui Napoleon, cuprinzand toate statele mici ale Germaniei. Prusia s-a simtit amenintata de larga concentrare a trupelor franceze in Germania si a cerut retragerea acestora, Franta refuzand insa, iar Prusia a declarat razboi. Rezultatul a fost dezastruos pentru Prusia, aceasta pierzand 40% din teritoriile sale.

In perioada 1808-1812 Prusia a fost reconstruita si o serie de reforme au fost aplicate, cu scopul de a incuraja spiritul nationalist, inclusiv o reforma a armatei.

In 1813, a inceput Razboiul de Eliberare, acesta urmand distrugerii armatei lui Napoleon in Rusia din 1812. Dupa Batalia Natiunilor de la Leipzig, Germania a fost eliberata de sub dominatia franceza, iar Confederatia Rinului a fost dizolvata.

In 1815 Napolen a fost invins la Waterloo de catre Ducele de Wellington al Angliei si Gebhard Leberecht von Blucher al Prusiei. Prusia s-a extins considerabil dupa acest razboi, castigand o mare parte din vestul  Germaniei. Dupa cadera lui Napoleon, monarhii Europei au convenit in 1814 la Viena  sa reorganizeze Europa, sub conducerea printului austriac Metternich.

Pe teritoriile Sfantului Imperiu Roman a fost fondata Confederatia Germana, o uniune a 39 de state, sub conducerea Austriei. Confederatia nu a rezistat prea mult insa, datorita faptului ca a fost considerata nesatisfacatoare de catre multi nationalisti, si in plus, nu toata lumea era multumita cu rolul de lider al Austriei.

Intre anii 1817-1864 au avut loc mai multe evenimente importante, cum ar fi arderea de carti reactionare de catre organizatiile studentesti (1817), uciderea scriitorului August von Kotzebue de catre studentul Karl Ludwig Sand (1819), Revolutia din Martie a statelor germane (1848), reunirea Parlamentului de la Frankfurt pentru discutarea unei constitutii germane, dizolvarea Parlamentului de la Frankfurt, emigrari massive ale germanilor in America, etc.

In 1866, Confederatia Germana a fost dizolvata, fiind inlocuita cu Federatia Germaniei de Nord, sub conducerea Prusiei, Austria fiind exclusa. Hegemonia austriaca in Germania, care incepuse in secolul al XV-lea s-a incheiat in sfarsit. Federatia Germaniei de Nord a fost o organizatie de tranzitie, care a existat din 1867, pana in 1871, cand a luat fiinta Imperiul German.

Dupa ce Germania a fost unita de Otto von Bismark in Al Doilea Reich German, Bismark a determinat politica Germaniei pana in anul 1890.

In 1888, tanarul si ambitiosul Willhelm al II-lea, pe atunci kaiser, a devenit imparat, care nesuportand sfaturi d ela politicieni experimentati l-a inlaturat pe Bismark. Contrar politicii lui Bismark, Willhelm al II-lea a dus o politica de colonizare si construire a unei flote care sa rivalizeze cu cea a Angliei. Acesta a decis sa fie principatul aliat al Imperiului Austro-Ungar si a inceput o cursa a inarmarii cu Anglia, ceea ec a condus pana la urma la una din scanteile care au aprins Primul Razboi Mondial.

La 28 iunie 1914, a avut loc la Sarajevo asasinarea lui Franz Ferdinand, Arhiducele Imperiului Austro-Ungar, impreuna cu sotia sa, ceea ce a condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial, Imperiul Austro-Ungar declarand razboi Serbiei si atacand-o pe 28 iulie 1914. La 30 iulie 1914 Rusia care sustinea Serbia a decretat mobilizare generala, in replica, Germania ca aliata a Austro-Ungariei declarand razboi Rusiei la 1 august 1914 si apoi Frantei, pe 3 august 1914. La 4 augist 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia a declarat razboi Germaniei pe data de 5 august 1914. Austro-Ungaria a declarat razboi Rusiei pe data de 6 august 1914, in timp ce  Serbia, Germaniei, in aceeasi zi. Urmeaza declaratia de razboi a Frantei impotriva Austro-Ungariei (11 august 1914), urmata de Anglia (12 august 1914), iar la 23 august 1914 Japonia declara razboi Germaniei, in acest fel  conflictul European devenind mondial, urmand apoi intrarile in razboi ale Turciei, Italiei, Romaniei si SUA.

Dupa un mars rapid prin Belgia, trupele germane au fost oprite la Marne, in nordul Parisului, iar linia frontului din Franta s-a schimbat foarte putin. In est, Germania a avut victorii decisive impotriva Rusiei. Churchil a ordonat o blocada navala in Marea Nordului, care a tinut pana in 1919, privand trupele germane de a se aproviziona cu materii prime si hrana. Intrarea in razboi a Statelor Unite in 1917, a constituit un moment decisiv.

Kaiserul Wilhelm al II-lea a abdicat, iar pe 9 noiembrie 1918, social-democratul Philipp Scheidemann a proclamat Republica. Pe 11 noiembrie 1918, armistitiul de incetare a razboiului a fost semnat.

La data de 28 iunie 1919 a fost semnat Tratatul de la Versailles. Germania a trebuit sa cedeze Alsacia-Lorena si alte teritorii, iar coloniile acesteia au fost transferate Angliei si Frantei. Alte conditii grele au fost impuse Germaniei, aceasta fiind considerate responsabila pentru Primul Razboi Mondial. Termenii umilitori de pace au provocat valuri de indignari in Germania si au trezit noul regim democratic.

In octombrie 1925, s-a semnat Tratatul de la Lucarna intre Germania, Franta, Belgia, Marea Britanie si Italia, trata care recunostea granitele Germaniei cu Franta si Belgia, iar Marea Britanie, Italia si Belgia au declarat ca vor sprijini Franta in cazul in care trupele germane vor patrunde in zona demilitarizata.

Dupa prabusirea bursei de pe Wall Street din 1929, a urmat criza mondiala, aceasta fiind simtita si de Germania, unde situatia economica s-a deteriorat rapid. In 1931, una din cele mai mari banci din Germania a dat faliment, iar numarul somerilor a crescut la peste 6 milioane.

La 30 ianuarie 1933, sub presiunea ex-cancelarului Franz von Papen si a altor conservatori, presedintele Hindenburg l-a numit cancelar pe Adolf Hitler. Pentru a asigura o majoritate in parlament pentru noul sau partid NSDAP, Hitler a organizat noi alegeri. Pentru a castiga electoratul, Hitker a inceput o lupta impotriva comunistilor si socialistilor, 11 mii de oameni fiind arestati si dusi in lagare de concentrare, unde au fost la mana si mila Gestapoului, noua politie secreta abia infiintata. Din acestia, 9 mii au fost gasiti vinovati si executati.

Dupa moartea presedintelui Hindenburg pe 2 august 1934, cabinetul lui Hitler a aprobat o lege proclamand presedintia vacanta si a transferat puterea lui Hitler ca lider (Fuhrer) si cancelar.

In 1935 Reichstagul a aprobat o lege impotriva evreilor. Evreii si-au pierdut cetatenia germana si li s-au interzis casatoriile cu evrei non-germani, aceasta lege afectand aproximativ 500 mii de persoane.

Hitler a restabilit forta aeriana germana si a reintrodus serviciul militar obligatoriu. Reanarmarea era in contradictie cu flagranta cu Tratatul de la Versailles, dar nici Marea Britanie nici Franta sau Italia nu au protestat in vreun fel.  In 1936 trupele germane au patruns in zona demilitarizata, ceea ce trebuia sa oblige Marea Britanie conform Tratatului de la Lucarna sa intervina in favoarea Frantei. Cu toate protestele guvernului francez, Marea Britanie a decis sa nu faca nimic. Aceste evenimente, impreuna cu organizarea Jocurilor Olimpice de vara din 1936, au contribuit la cresterea reputatiei lui Hitler.

Dupa stabilirea axei Roma-Berlin cu Mussolini si semnarea unui pact cu Japonia, Hitler s-a simtit in masura sa preia ofensiva in politica externa. Pe data de 12 martie 1938, trupele germane au marsaluit in Austria, unde au fost intampinati cu urale la intrarea in Viena. Patru saptamani mai tarziu, 99% dintre austrieci au votat in favoarea anexarii tarii la Reichul german. A urmat Cehoslovacia, iar in urma Conferintei de la Munchen din 1938, Hitler , Mussolini si prin ministrii Frantei si Marii Britanii au convenit asupra cedarii unor teritorii cehoslovace catre Germania. Hitler a folosit ca pretext frictiunile existente intre cehi si slovaci pentru a anexa si restul Cehoslovaciei, urmand apoi unele teritorii din Lituania.

In sase ani, regimul a pregatit tara pentru al Doilea Razboi Mondial, iar invazia Poloniei din 1939 a fost inceputul acestuia. Invazia Uniunii Sovietice de catre germane si intrarea in razboi a SUA, a determinat pe rusi sa se alature aliatilor. Situatia a devenit foarte dificila pentru Germania dupa Batalia de la Stalingrad.  La sfarsitul anului 1944, Statele Unite si Marea Britanie castigau teren pe frontul de vest, in timp ce sovieticii faceau acelasi lucru din est. In mai 1945, Germania nazista s-a prabusit cand Berlinul a fost ocupat de Armata Rosie, dupa lupte de strada sangeroase. Hitler s-a sinucis.

Al Doilea Razboi Mondial a rezultat in distrugerea politica, a infrastructurii economice a Germaniei, divizarii tarii, pierderi considerabile de teritorii (in special in est) si o senzatie istorica de vina si rusine. La Conferinta de la Potsdam, Germania a fost divizata in patru zone de ocupatie de catre aliati.

In anii urmatori terminarii razboiului, populatia germana a trait la un nivel de saracie si infometare, iar politica aliatilor a fost una de de-industrializare a Germaniei, pentru a preveni alte posibile capacitate economice de razboi. Politica SUA a inceput sa se schimbe la sfarsitul anului 1946, iar pe la mijlocul anului 1947, administratia Truman a ajuns la concluzia ca revenirea economica a Europei  nu poate fi posibila fara reconstructia industriei germane. Actul JCS 1067 care mentiona ca fortele americane de ocupatie sa nu intreprinda nimic in directia reabilitarii economice a Germaniei a fost inlocuit cu actul JCS 1779, care mentiona ca o Europa prospera necesita contributia economica a uneii Germanii stabile si productive.

Cele trei zone de ocupatie vestica (zonele SUA, Marea Britanie si Franta) formeaza mai tarziu Republica Federala a Germaniei (cunoscuta ca Germania de Vest), in timp ce zona sovietica a devenit Republica Democrata Germana (cunoscuta ca Germania de Est), ambele fondate in 1949. Germania de Vest a fost fondata ca o republica federala democratic, in timp ce Germania de Est a devenit un stat comunist,  sub influenta Uniunii Sovietice.

Germania de Vest a cunoscut o crestere economica incepand cu anii ’50, la aceasta contribuind si Planul Marshall, urmand apoi aderarea la NATO in 1955 si a fost membru fondator al CEE (Comunitatea Economica Europeana) in 1958. Germania de Est a fost un stat estic comunist, sub control politic si militar sovietic, prin fortele de ocupatie ale URSS si Tratatul de la Varsovia.

Relatiile dintre cele doua state germane au ramas reci , acestea imbunatatindu-se in timp, iar in septembrie 1973 ambele tari au fost admise in Natiunile Unite. In vara anului 1989, schimbari politice rapide au avut loc in Germania de Est, care in final au dus la unificarea Germaniei. Impreuna cu Franta si alte state member, noua Germanie a jucat un rol de lider in Uniunea Europeana , in special sub cancelarul Helmut Kohl. Cancelarul german Schroder si-a exprimat interesul in obtinerea unui loc pentru Germania in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, identificand Franta, Rusia si Japonia ca tari care au sprijinit explicit cererea Germaniei.

-----------------

NOTA Copyright: informatiile de pe aceasta pagina sunt proprietatea Romanian-Portal.com si nu pot fi copiate fara acordul in scris a Romanian-Portal.com. Se admite copierea de informatii doar cu precizarea sursei, prin postarea unui link catre Romanian-Portal.com

Pentru informatii ce pot fi adaugate pe aceasta pagina, sau pentru informatii care trebuie corectate, va rugam trimiteti email folosind formularul de contact