Marea Britanie  – Scurta istorie / United Kingdom short history

Invazia romana asupra Insulelor Britanice in anul 55 i.Hr. si incorporarea treptata in Imperiul Roman, au stimulat dezvoltarea si a adus mai multe contacte active cu Europa. Pe masura ce puterea Imperiului Roman a inceput sa scada, tara a fost din nou expusa invaziilor.

In urma romanilor, care s-au retras pana cel tarziu in anul 410, Anglia a fost colonizata progresiv de o serie de triburi germanice, triburi venite initial la invitatia lui Vortigern, rege al bretonilor, ca mercenari gata sa-i ajute pe acestia, in luptele impotriva irlandezilor si pictilor (locuitori ai Scotiei de azi).

Majoritatea istoricilor considera ca valurile de popoare germanice (iutii, frizienii, francii, ripuarienii, saxonii din nordul Germaniei si anglii (locuitori ai Danemarcei de azi), cunoscuti generic ca anglo-saxoni, au invadat iarasi Anglia pe la mijlocul secolului al VI-lea. Se presupune ca dupa ce s-au stabilit in est, acestia au cucerit teritorii si spre vest, in cautare de teren arabil, lasand restul terenurilor nefavorabile agriculturii, bretonilor celtici.

In mod constant, populatia romano-britona (britonii) a fost asimilata, proces posibil datorita lipsei unei clare unitati a populatie britone impotriva invadatorilor.

In anul 495, in batalia de pe muntele Badon, armata invadatoare anglo-saxona a suferit o mare infrangere din partea britonilor, victorie care a oprit invazia saxona si a asigurat o perioada lunga de pace pentru Britania celtica.

Dupa o batalie decisiva la Deorham in anul 577, saxonii au impartit populatia britanica din sudul Britaniei in scotieni si scotieni din vest (Cornwall si Devon).

A urmat o expansiune a britanilor, incluzand colonizarea Galiei (Franta), punandu-se baza unei noi natiuni: Brittania. Numele Brittania a aparut pentru a diferentia noua Britanie de Marea Britanie.

Perioada urmatoare a fost caracterizata si de numeroase invazii ale vikingilor, incepand cu raidul din 793 asapra manastirii din Lindisfarne. Dupa o perioada de jafuri si invazii, vikingii au inceput sa se stabileasca in Anglia.

Schimbari profunde si treptate au avut loc dupa infrangerea regelui Harold Godwinson in Batalia de la Hastings in 1066, de catre William de Normandia (numit mai tarziu William I al Angliei), acesta ordonand intocmirea unui registru cadastral, un recensamant al populatiei si a proprietatilor si averilor, in scopul impozitarii. Conducerea normanda a asigurat si securitatea Britaniei impotriva invaziilor si dezvoltarea unor institutii.

Henric I (fratele mai mic al lui William), a facut eforturi sa reformeze tara, sa o stabilizeze si sa micsoreze diferentele dintre societatea anglo-saxona si cea anglo-normanda. Pierderea fiului sau William in 1120 a dus la subminarea reformelor, aparand si problem privind succesiunea la tronul Angliei.

In urmatorii ani, sub domnia caracterizata ca incompetenta lui Stefan (1135-1154), balanta puterii s-a inclinat catre baronii feudali, pe fondul izbucnirii razboiului civil si a criminalitatii. Profitand de conflictul dintre Stefan si si verisoara sa, Imparateasa Matilda, Franta a invadat Anglia in toamna anului 1139, Stefan a fost capturat (dar practic a domnit pana in 1154 nefiind contestat) si guvernul acestuia a cazut, Matilda fiind proclamata regina. Matilda a intrat in conflict cu supusii sai si a fost alungata de la Londra, urmand o perioada de razboi civil pana in 1148.

Cand Eustace (fiul lui Stefan), mostenitorul legal al tronului a murit in 1153, Sefan a ajuns la o intelegere cu Matilda, ca fiul acesteia, Henric de Anjou (care a devenit Henric al II-lea), sa-I succeada lui Stefan la tron. Prin Henric al II-lea, puterea de la baroni a revenit statului monarhic.

Richard I, succesorul lui Henric al II-lea, s-a dedicat razboaielor in afara granitelor si a participat la a Treia Cruciada, aparand posesiunile englezesti din Franta (Normandia, Maine, Touraine, Anjou, Poitou, Aquitania) impotriva lui Filip al II-lea al Frantei. Fratele acestuia, John, care a urmat la tron, a pierdut Normandia si alte teritorii franceze.

Fiul lui John, Henric al III-lea, a devenit rege la doar 9 ani, domnia acestuia fiind intrerupta de numeroase rascoale si razboaie civile.

Mai mult succes a avut domnia lui Eduard I (1272-1307). Acesta a aplicat mai multe legi de consolidare a guvernului, a cucerit Tara Galilor si a incercat sa preia controlul Scotiei, aceasta actiune fiind abandonata dupa ce Eduard al II-lea care i-a urmat la tron, a suferit o mare infrangere laBannockburn.

Aproximativ o treime din populatie a murit in urma “mortii negre”, o epidemie de ciuma bubonic raspandita in intreaga Europa, ajunsa in Anglia in 1349.

Dupa Eduard al III-lea, la tronul Angliei a urmat Richard al II-lea, ale carui metode autocratice au indepartat nobilimea. Acesta a fost izgonit fortat de catre Henric al IV-lea in 1399, care a pus bazele a ceea ce avea sa urmeze. In timpul domniei lui Henric al VI-lea, care a inceput in 1422, s-a ajuns la o criza deoarece acesta era instabil mental, acesta ingaduind un razboi civil (conflictele au fost cunoscute ca Razboaiele Rozelor), deoarece nu era in stare sa-i controleze pe nobilii invrajbiti.

In urma Razboiului celor Doua Roze, invingator a iesit Henric Tudor, sau Henric al VII-lea, dupa uciderea lui Richard al III-lea, in urma bataliei de la Bosworth Field din 1485, instaurand dinastia Tudor. Dupa infrangerea unor pretendenti la domnie, Henric a dovedit ca poate uza puterea militara, dar nedorind conflicte, restul domniei sale a fost de pace relativa.

Henric al VIII-lea a decis ca Anglia sa se separe de Biserica Romano-Catolica, deoarece Papa Clement al VII-lea nu a fost de acord cu divortul sau de Caterina de Aragon, ceea ce a condus in final la distantarea definitiva a Angliei de Roma. Henric al VIII-lea  a avut trei urmasi, acestia succesdandu-i la tron. Primul a fost Eduard al VI-lea, care a murit de tuberculoza in 1553, urmat de Maria I, supranunita “Maria cea Sangeroasa”, care a reusit sa piarda ultima posesiune englezeasca de pe continent, portul Calais. A urmat la tron Elisabeta I, dupa moartea Mariei in 1558, care a readus ceva stabilitate, dupa perioadele tulburi ale fratilor ei Eduard si Maria.

Epoca Tudorilor este considerata o perioada importanta si decisiva in istoria Angliei.

Elisabeta I a murit in 1603, fara a avea vreun mostenitor direct la tron. Regele Scotiei, James al IV-lea, care era cea mai apropiata ruda de religie protestanta de sex masculin, a devenit regele James I al Angliei, in urma unificarii dinastice. James I a devenit primul rege al intregii insule britanice, desi domnea peste Anglia si Scotia ca doua regate separate.

Razboiul civil din Anglia a izbucnit in 1642, un motiv decisiv fiind conflictele dintre Carol I, fiul lui James I si Parlament. Armata Regalista a lui Carol I a fost infranta de catre cea a parlamentului, in Batalia de la Nasby din iunie 1645. Carol I a fugit in Scotia, dar scotienii l-au predate parlamentului englez, in schimbul unei sume de bani, Carol reusind sa evadeze, ceea ce a dus la izbucnirea celui de al Doilea Razboi Civil, care insa a fost un conflict de scurta durata. Carol I a fost prins si executat prin decapitare, in ianuarie 1649.

A urmat declararea Republicii, iar Oliver Cromwell a fost numit Lord Protector in 1653, fiind succedat de fiul sau, Richard Cromwell.

In 1660 s-a restabilit monarhia, dupa o perioada de anarhie, odata cu intoarcerea regelui Carol al II-lea la Londra.

In perioada 1664-1665, Anglia a fost lovita de Marea Ciuma, apoi in 1666 de Marele Incendiu din Londra, care a tinut 5 zile si a distrus 15 mii de cladiri.

Dupa moartea lui Carol al II-lea in 1685, a urmat fratele sau de religie catolica, James al II-lea al Angliei (care era si James al VII-lea al Scotiei), parlamentul nefiind insa de acord cu un rege catholic pe tronul Angliei, acesta fiind inlocuit cu protestantul olandez Wilhelm al III-lea de Orania, care a devenit William al III-lea al Angliei, schimbarea ramanand in istorie ca Revolutia Glorioasa, sau Revolutia fara Sange.

Decretul de unificare din 1707 dintre Regatul Angliei si Regatul Scotiei, a dizolvat parlamentele Angliei si Scotiei, in vederea crearii Regatului Unit al Marii Britanii, care official si legislative s-a produs abia in ianuarie 1801, prin unirea Angliei, Tarii galilor si Scotiei. Aceasta unire a insemnat si incetarea Angliei ca entitate politica independent, desi a ramas elementul dominant al Regatului Unit.

Regina Ana, care a domnit intre anii 1702-1714, a fost prima regina a Regatului Unit al Marii Britanii.

Crearea Regatului Unit s-a intamplat simultan cu Razboiul de Succesiune din Spania, cand William al III-lea a reactivat Marea Alianta impotriva Frantei, chiar inaintea mortii sale in 1702, Ana, succesorul sau, continuand razboiul. A urmat un guvern mai pacifist in Marea Britanie, care prin tratatele de la Utrecht si Rastadt in 1713-1714, a incheiat razboiul.

Regina Ana a murit in 1714 si George Louis a devenit regele George I. Fractiunile iacobine au ramas puternice si au instigat o revolta in 1715-1716. Fiul lui James al II-lea a planuit sa invadeze Anglia, dar pana sa o faca, John Erskine a lansat o invazie din Scotia, care a fost insa oprita cu usurinta.

George al II-lea a urmat la tron in 1727, domnind pana la moartea sa in 1760. In aceasta perioada, cresterea puterii Prusiei a condus la doua conflicte majore in Europa, Razboiul Austriac de Succesiune (1740-1748) si Razboiul de Sapte Ani (1756-1763), conflictele transferandu-se si in coloniile americane, iar cand au luat sfarsit, Marea Britanie a pus stapanire pe toata Canada, iar Franta a fost distrusa ca putere colonial in America de Nord.

Dupa moartea lui George al II-lea, nepotul acestuia, George al III-lea a devenit rege la 22 de ani, ramanand rege pentru 60 de ani.

Razboiul de Sapte Ani care a inceput in 1756, a fost primul razboi la scara globala, care s-a purtat in Europa, India, America de Nord, Caraibe, Filipine si coastele Africii. Semnarea Tratatului de la Paris (1763) a avut importante consecinte pentru Marea Britanie si imperiul sau. In America de Nord, viitorul Frantei ca putere coloniala practic a luat sfarsit prin cedarea regiunii Noua Franta britanicilor si a regiunii Louisiana catre Spania. Spania a cedat Florida catre Marea Britanie. In India, Franta era inca in controlul enclavelor sale, dar restrictiile militare si obligatia de a sprijini statele sub control britanic, au lasat practice viitorul Indiei in mainile Marii Britanii. Victoria impotriva Frantei in razboiul de Sapte Ani a lasat Marea Britanie ca o forta mondiala dominanta.

Intre 1760-1770, relatiile dintre cele Treisprezece Colonii si Marea Britanie s-au inrautatit treptat, in primul rand datorita incercarii Parlamentului Britanic de a incasa taxe de la colonistii americani fara acordul acestora. Tensiunile s-au transformat in violente, si in 1775 Razboiul American de Independenta a inceput. In 1776, prin Declaratia de Independenta a Statelor Unite, colonistii si-au declarat independenta. In primii ani, populatia britanica a sprijinit razboiul, dar in 1779, Franta si Spania au intrat de partea Statelor Unite si Marea Britanie nu a mai avut control maritim, controland doar un numar mic de orase de pe coasta.

1780-81 a fost o perioada critica. Taxele si deficitul erau ridicate, coruptia guvernului crescuse, si razboiul din America intra in al saselea an, fara perspective de a lua sfarsit. Tratatul de la Paris a fost semnat in 1783, razboiul incheindu-se formal si independenta Statelor Unite recunoscuta, cu toate acestea britanicii mentinand forturi in lungul granitelor canadiene pana in 1796, iar Marile Lacuri au ramas militarizate pana in 1815.

Pierderea celor Treisprezece Colonii, au marcat tranzitia de la primul, la al doilea imperiu, in care Marea Britanie si-a mutat atentia in Asia, pacific si mai tarziu in Africa.

Cartea “Bogatia Natiunilor” (Wealth of Nations) publicata in 1776 de catre Adam Smith, sublinia faptul ca succesul economic  in colonii poate avea loc prin schimburi comerciale, nu prin control politic, teorie confirmata de cresterea volumului de comert cu Statele Unite, ceea ce a determinat Marea Britanie sa dezvolte schimburile economice cu India, in loc sa construiasca un imperiu in aceasta tara.

Pe 22 august 1770, James Cook a descoperit coasta estica a Australiei, in timpul unui voiaj stiintific in Pacificul de Sud.

Guvernul britanic a avut reactii oarecum mixte la izbucnirea Revolutiei Franceze in 1789, iar cand razboiul a izbucnit pe continent in 1792, a ramas initial neutral. Decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, combinata si cu o amenintare de invazie a Olandei de catre Franta, a dus la declaratia de razboi a Marii Britanii catre Franta. Pentru urmatorii 23 de ani, cele doua tari au fost in razboi, exceptand o scurta perioada in 1802-1803.

A doua faza in dezvoltarea Marii Britanii, a avut loc pe 1 ianuarie 1801, cand Regatul Marii Britanii s-a unit cu Regatul Irlandei, formand Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei. Anglia si-a incetat existenta ca entitate politica, dar a ramas elementul dominant al Regatului Unit, Londra ramanand centrul economic al Marii Britanii si unul din marile orase ale lumii.

In timpul Razboiului celei de a Doua Coalitii (1799-1801), Marea Britanie ocupase majoritatea coloniilor franceze si olandeze (Olanda a fost un satelit al Frantei din 1796). Cand razboiul s-a incheiat prin Tratatul de la Amiens, Marea Britanie a fost fortata sa returneze cele mai multe dintre colonii. Napoleon a continuat sa-I provoace pe britanici, incercand un embargo asupra tarii si ocupand orasul german Hanovra (un fief al coroanei britanice). In luna mai 1803 s-a declarat din nou razboi. Planul lui Napoleon de a invada Marea Britanie a esuat datorita inferioritatii flotei sale, iar in 1805, flota Lordului Nelson a invins definitiv pe francezi si spanioli la Trafalgar, ceea ec a reprezentat cea mai semnificativa actiune navala a Razboaielor Napoleoniene.

Marea Britanie a fost supusa unui blocaj economic sever de catre Franta pe continent, dar britanicii, care posedau cea mai puternica industrie din Europa si dominau marile, au reusit totusi sa-si creasca puterea economica prin comertul cu posesiunile din noul sau imperiu.

Evenimentele din Spania din 1808, au permis Marii Britanii sa puna din nou piciorul pe continent. Ducele de Wellington si armata sa de britanici si portughezi, au impins treptat pe francezi afara din Spania, iar in 1814, pe masura ce Napoleon se retragea in est din calea prusacilor, austriecilor si a rusilor, a invadat sudul Frantei. Dupa ce Napoleon s-a predat si a fost exilat pe insula Elba, pacea se parea ca a revenit, dar cand acesta a evadat iarasi in Franta in 1815, britanicii si aliatii lor au trebuit sa lupte din nou impotriva lui. Armatele lui Wellington si Von Blucher l-au invins pe napoleon odata pentru totdeauna la Waterloo.

Simultan cu Razboaiele Napoleoniene, a inceput si razboiul din 1812 cu Statele Unite, un eveniment central al istoriei americane, dar destul de neobservat in Marea Britanie, unde toata atentia era concentrata pe conflictul cu Franta. Ducele de Wellington a fost printre multele voci influiente care au declarat ca o victorie impotriva Statelor Unite este imposibila, si pacea s-a semnat la sfarsitul anului 1814, dar nu inainte ca Andrew Jackson, care nu stia de acest act (vestile circulau greu in acea perioada), sa castige o lupta rasunatoare in Batalia de la New Orleans, in ianuarie 1815.

In 1832, Parlamentul a abolit sclavia in intregul imperiu, prin Actul de Abolire a Sclaviei 1833.

Perioada dintre 1837-1901 in care a domnit regina Victoria, este cunoscuta ca Era Victoriana, marcata de o revolutie industriala si perioada de varf a Imperiului Britanic. Aparitia Imperiului German din 1871, a insemnat o noua provocare, deoarece ameninta sa ia locul Marii Britanii ca cea mai mare putere industriala a lumii. Germania a pus stapanire pe un numar de colonii in Africa si Pacific, iar cand William al II-lea a devenit imparat in 1888, a inceput sa foloseasca un limbaj belicos, vorbind despre construirea unei flote care sa rivalizeze cu cea britanica.

Regina Victoria a murit in 1901, iar fiul sau Eduard al VII-lea a devenit rege, inaugurand o noua era, caracterizata de afisarea ostentativa a bunastarii, in contrast cu sumbra Era Victoriana. Inceputul noului secol era caracterizat de mult optimist. Reformele sociale ale ultimului secol au fost continuate si in secolul al XX-lea, cu Partidul Laburist format in 1900.

Regele Eduard a murit in 1910, fiind succedat de George al V-lea.

La 28 iunie 1914, a avut loc la Sarajevo asasinarea lui Franz Ferdinand, Arhiducele Imperiului Austro-Ungar, impreuna cu sotia sa, ceea ce a condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial, Imperiul Austro-Ungar declarand razboi Serbiei si atacand-o pe 28 iulie 1914. Sistemul aliantelor a facut ca un conflict local sa se intinda pe intregul continent. Marea Britanie a fost parte  Triplei Aliante, cu Franta si Rusia, in timp ce Imperiul German si Imperiul Austro-Ungar (numite Puterile Centrale) au format alta alianta. La 30 iulie 1914 Rusia care sustinea Serbia a decretat mobilizare generala, in replica, Germania ca aliata a Austro-Ungariei declarand razboi Rusiei la 1 august 1914 si apoi Frantei, pe 3 august 1914. La 4 augist 1914 Germania a invadat Belgia.  Marea Britanie a declarat razboi Germaniei pe data de 5 august 1914. Austro-Ungaria a declarat razboi Rusiei pe data de 6 august 1914, in timp ce  Serbia, Germaniei, in aceeasi zi. Urmeaza declaratia de razboi a Frantei impotriva Austro-Ungariei (11 august 1914), urmata de Marea Britanie (12 august 1914).

Marea Britanie nu a intrat la inceput in razboi, dar in august germanii au invadat Belgia, iar Marea Britanie fiind obligata printr-un tratat din 1839 sa protejeze aceasta tara, a declarat razboi Germaniei si aliatilor acesteia.

Britanicii si francezii au pornit asalturi repetate asupra liniilor germane in 1915-1916, ceea ec a dus la moartea a sute de mii de oameni, dar nu s-a intamplat nimic semnificativ. Flota britanica a continuat sa domine marile, dar o infrangere senzationala in apropierea coastelor Americii de Sud  in noiembrie 1914, a marcat prima data de la razboiul din 1812 cand Marea Britanie a pierdut o batalie navala. Aceasta s-a datorat in mare parte faptului ca germanii in loc sa se bazeze pe aliati, si-a construit submarine.

Apele din jurul Marii Britanii au fost declarate zona de razboi de catre germane, unde orice vas, neutru sau nu, a fost considerat o tinta. Pe alte fronturi, britanicii, francezii, australienii si japonezii, au ocupat coloniile germane.

Oboseala razboiului a inceput sa-si puna amprenta in 1917, in timp ce luptele din Franta continuau faraa se intrezari vreun rezultat. In acea primavara Statetele Unite au intrat in razboi, facand posibila trecerea peste acel punct mort al razboiului. Intre timp, participarea Rusiei la razboi se incheiase, din motive economice si a revolutiei.

In primavara anului 1918, Germania s-a putut concentra pe frontul de vest, dar trupele americane continuau sa vina in Franta, fortele germane fiind nevoite sa se retraga.

Germania s-a predat pe 11 noiembrie 1918. Razboiul a fost castigat de Marea Britanie si aliatii sai, dar cu niste costuri teribile.

A fost formata Liga Natiunilor, in ideea ca natiunile sa-si poata rezolva diferendele pe cale pasnica, dar aceste sperante au fost nefondate.

In 1920, Actul 1920 al Guvernului Irlandei a legiferat divizarea Irlandei in Irlanda de Nord si Irlanda de Sud, dar acestea nu au fost recunoscute mai tarziu. Intre timp a avut loc Razboiul Anglo-Irlandez din 1921, o parte din Irlanda (Irlanda de Nord) ramanand parte a Regatului Unit. Numele de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei a continuat pana in 1927, cand a fost schimbat in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost dominate de o mare criza economica, ce va simtita in toata lumea. La sfarsitul anilor ’20, economia a inceput sa se stabilizeze, dar situatia generala a fost dezamagitoare si Marea Britanie a ramas in urma Statelor Unite si a altor tari ca putere industriala.

Marea Britanie a declarat razboi Germaniei Naziste in 1939, dupa invazia germana asupra Poloniei. Ostilitatile cu Japonia au inceput in 1941, dupa ce au fost atacate coloniile britanice din Asia. Puterile Axei au fost cucerite de catre aliati in 1945.

Dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial, Marea Britanie a avut un statut de tara saraca, bazandu-se puternic pe imprumuturi de la Statele Unite (care au fost platite integral in 2007), pentru a-si reconstrui infrastructura distrusa.

In timp ce tara se indrepta spre anii ’50, reconstructia a continuat si un numar de imigranti din ce a ramas din Imperiul Britanic au fost invitati sa participe la efortul de reconstruire. Pe masura iesirii sin anii ’50, Marea britanie si-a pierdut statutul de superputere si nu si-a mai putut mentine imperiul. Aceasta a condus la decolonizare si retragere din aproape toate coloniile pana in 1970. Oricum, anii ’50 si ’60 au fost relative prosperi si s-a vazut un inceput al modernizarii Marii Britanii.

O modernizare economica a inceput sub conducerea controversata a lui Margaret Thatcher, in timpul anilor ’80, cand au existat recorduri in ceea ce priveste somajul, ca urmare a industrializarii, dar si vremuri de boom economic, ca urmare a liberalizarii bursei si a privatizarii. Greva minerilor din 1984-1985 a insemnat si sfarsitul mineritului in Marea Britanie, multumita descoperirii de gaze naturale in Marea Nordului, ceea ce a ajutat noul boom economic.

Dupa puternica dezvoltare economica din anii ’80, a urmat o scurta dar severa recesiune in 1992, dar restul anilor ’90 au constituit inceputul unei cresteri economice continue, care a tinut 16 ani si a fost extinsa cu succes sub guvernul laburist al lui Tony Blair.

Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economica Europeana (CEE) in 1973 si la Uniunea Europeana in 1992.

Marea Britanie, prin Tony Blair, a hotarat sa sprijine Statele Unite in invazia Irakuluidin 2003, ca urmare a razboiului impotriva terorismului inceput de SUA in urma atacului terrorist din 11 septembrie 2001 asupra sa.

In timpul crizei incepute in 2008, economia Marii Britanii a cunoscut o crestere negativa inclusive in anul 2009. Anuntul din noiembrie 2008 ca economia s-a “contractat”, a pus capat unei cresteri economice continue de 16 ani, incepand cu 1992. Oficial, Marea Britanie a iesit din criza I al 4-lea trimestru al anului 2009, punandu-se capat la 6 trimestre consecutive de declin economic.

Alegerile generale din 6 mai 2010 au dat castig de cauza Partidului Conservator, care a castigat cel mai mare numar de locuri in parlament, dar nu a atins numarul de 326 necesar unei majoritati.

-----------------

NOTA Copyright: informatiile de pe aceasta pagina sunt proprietatea Romanian-Portal.com si nu pot fi copiate fara acordul in scris a Romanian-Portal.com. Se admite copierea de informatii doar cu precizarea sursei, prin postarea unui link catre Romanian-Portal.com

Pentru informatii ce pot fi adaugate pe aceasta pagina, sau pentru informatii care trebuie corectate, va rugam trimiteti email folosind formularul de contact